Victorie!

Au trecut deja 6 saptamani de cand am ales calea inconstientei, ajungand sub bisturiu intr-o disperata incercare de a evita orice complicatie la sold mai incolo.. vorba aia, mai bine sa previi decat sa tratezi. Cu sprijinul familiei si al prietenilor, azi am reusit sa pasesc si chiar sa merg o distanta bunicica pe piciorusele mele. Senzatia e de nedescris, simt o bucurie interioara grozava, mai ales dupa ce vestile de ieri primite de la doctor nu m-au bucurat deloc.. mai ramane sa incepem recuperarea si incet incet sa ajung sa pot merge din nou normal.. dar pana atunci mai e putin.