Un milion de intrebari fara un raspuns concret, un milion de oameni in jur ce nu-mi pot alunga sentimentul de singuratate, un milion de sentimente ce ma strang ca-ntr-o menghina, un milion de dorinte neindeplinite, un milion de planuri disparute, un milion de scuze nesincere... un milion de greseli neintentionate, un milion de cuvinte grele aruncate unui nevinovat, un milion de promisiuni incalcate... un milion de ganduri ce nu duc nicaieri, un milion de prieteni falsi, un milion de zambete ce ascund durere, un milion de lacrimi varsate fara rost, un milion de strigate dupa ajutor... un milion de nopti pierdute fara motiv, un milion de foi scrise si sterse, un milion de cuvinte neauzite, un milion de ocazii pierdute, un milion de clipe risipite, un milion se flori daruite in van...

Port un singur sentiment in suflet pentru o singura persoana ce mi-a raspuns concret unei singure intrebari... Am o singura dorinta, sa-mi duc la capat un singur plan. O singura scuza sincera pentru o singura greseala comisa, un singur cuvant bun spus unui om ce nu mi-a gresit cu nimic. Un singur strigat dupa ajutor auzit de un singur prieten adevarat, o singura lacrima varsata de fericire. O singura promisiune tinuta... . O singura noapte pierduta cu folos scriind pe o singura foaie, un singur gand ce a reusit sa-mi aduca un singur zambet sincer pe buze. Un singur cuvant auzit intr-o singura clipa frumoasa, si o singura ocazie de care am profitat cu folos.. O singura floare primita din suflet... Lucrurile minunate vin cate una, e momentul sa invat sa le savurez, sa le pretuiesc mai mult..

Prost sa fii, noroc ca esti

M-am trezit cu sarcasmul curgandu-mi rin vene. Dupa ce o noapte intreaga am stat si am cugetat la prostia mea, am avut marea revelatie cum ca... ba... dar chiar nu ma duce capu nici pana la colt. Am incercat in fel si chip sa fac diverse pentru diversi si am ajuns la concluzia ca nu se merita sa-ti "ajuti aproapele". Printe ipocriti si cretini tre` sa-ti faci loc cu matura si farasul si sa ai un cos de gunoi usor accesibil pentru a-i depozita. Da, din nou ma refer la don`soara X care, acum mai mult ca niciodata, mi se pare una dintre cele mai mari cetatene turmentate care a avut onoarea sa paseasca pe pamant. Sunt o persoana pacifista mai nou, dar fuck this shit, paharul se cam umple si astept momentul in care voi fi calcata pe codita mea cea fluffy ca sa ma transform intr-un demon rasarit din cele mai adanci puturi ale iadului. Dar sa nu uitam ca sunt o persoana calma si pacifista. Mesajele de dragoste trimise via blog catre persoana care i-a fost aproape si pe care a abandonat-o ma impresioneaza atat de mult incat imi vine sa-mi mai torn o cafea si sa ma amuz in continuare de suferinta acuta prin care trece. Sunt multumita sa vad ca sufera, creste inimioara-n mine (poate devin o persoana inimoasa), ma amuza si-mi creeaza o placere greu de descris in cuvinte. Daca ar fi sa-mi expun sentimentul ce ma imbratiseaza atunci cand imi fac lectura de dimineata, ar fi ceva gen HAHAHAHAHAHAHA BWAHAHAHAHAHAHA, cu lacrimile ironiei invandandu-mi ochisorii mei caprui. Draci goi unele persoane, se ascund in spatele unui chip inocent cu ochi albastrii si par blond (asemenea sarmanilor neuroni ce au supravietuit in capsorul ala gol). Acu` ajungem la minunata concluzie cum ca.. prost sa fii, noroc ca esti :).

Hai, pana maine, sa traiti bine, fratilor :)

Take a peak :)

I wonder what love really is. So i got to this age and maybe have no clue, or maybe everyone feels love in a different way, or maybe.. i don`t have the slightest idea. For me it`s a combination of everything, butterflies, hate, sympathy, forgiveness, trust and so on. You might not know me, who I am.. You try to understand just by what you read here. I`m a complicated little bitch, I can make someone`s world pink or hell, depends on their attitude and how they treat me. My mood is changing constantly, I`m not the most equilibrated person, I can love you now and the next you know I`m trying to kill you with an ice cream spoon... I adore to argue, I`m always right.. even when I`m not. I can`t admit the fact that I make mistakes, I can talk all day long about different shit that no one`s interested in, I hate being surrounded by other bitches, and i have a fucked up way of seeing things. I wouldn`t allow females to have other female friends, these creatures devour each other and deny it. I love only one man at a time, even though I fall in love once every 5 sec. I love my friends, I love to be surrounded by people who don`t judge me or my way of being. I`ve always thought I was born to be a princess and someone should really fix this shit. I write about feelings, I`ve tried in so many ways to help someone who doesn`t deserve my help nor my advice. I`m an only child who fought her way up, defeating and crushing everything that stood in my way. You`re either with me or in my way. I`m a gamer, I`m a hard to handle person, I get pissed at pretty much everything. I`m a free spirit, or that`s what I want to think of myself, I get bored if I stay too much in one place. I`m a nightmare of a girlfriend and a sweet bunny as a friend.. until you get on my tail, then I bite. So, dear reader, you got a glimpse inside my world, now all that`s left is for you to be the judge of what`s good and what`s bad about me.

In ochii tai am regasit nebunia mea, pasiunea, naivitatea si dorinta, fericirea. Ai devenit personajul principal in fiecare vis de-al meu. Am simtit caldura in fiecare atingere, in fiecare imbratisare. Vocea ta e melodia mea preferata, cu fiecare sarut m-am simtit mai eliberata, mai departe de tot ceea ce m-a ranit vreodata. Demonii nostri au devenit cei mai buni prieteni de joaca, noi.. ramanem pentru moment cu o dorinta

Se spune ca atunci cand iti este dat sa cunosti pe cineva, mai devreme sau mai tarziu se va intampla. Sunt diverse si multiple motive pentru care ajungi sa cunosti anumite persoane... unele raman in viata ta, altele nu.. altele te marcheaza, altele nu. Oare simti cand cineva iti este predestinat sau nu? In anii ce-au trecut am avut atat norocul, cat si ghinionul, sa cunosc diverse persoane, dintre care putine au ramas pana in ziua de azi. Cei pe care am decis sa-i pastrez aproape sunt oameni ce-au dovedit ca indiferent de cat de grea ar fi o situatie, imi sunt aproape... ceilalti in schimb au fost cei ce au dezertat la greu, oameni lasi, oameni slabi, oameni ce au dat dovada de falsitate, aruncand apoi vina pe mine pentru neputinta lor... asta ma duce cu gandul la cineva cunoscut si strain in acelasi timp. O persoana care a alergat dupa cai verzi, dupa iluzii, dupa dorinta de a fi mai bine. Regretele sunt in van acum si vina e arunca pe cel ce-a fost victima in toata povestea. Cuvintele ar fi de prisos acum, regretele la fel... si de scuze, cred ca e plin podul. Privirile pline de durere atintite spre el, si pline de ranchiuna aruncate spre mine m-au facut sa realizez ca gresesc atunci cand incerc sa fac sa fie o situatie mai comfortabila pentru cineva care in continuare nu poate, nu vrea si nu stie sa aprecieze ceea ce i se ofera. In incercarea mea de a face sa fie bine pentru toti, am primit din nou o palma grea si dureroasa din partea unei persoane ce nu stie sa piarda cu demnitate. Multi sustinem ca suntem destepti, credem ca suntem mai presus daca folosim cuvinte elevate, ca stim mai multe daca vorbim mai ca un "om mare", dar ceea ce te face cu adevarat OM, e sa stii sa fi diplomat, sa fi demn si cu capul sus chiar si cand ai pierdut. Eu nu sunt vinovata cu nimic pentru deciziile luate atat de tine, cat si de el, e o pura intamplare ca am ajuns sa fiu in episodul asta, si sincera sa fiu, ma incanta. Am incercat sa fiu buna, cu toate ca parca piticul din creier imi soptea ca sunt o cretina daca fac asta, si in schimb ce primesc? Priviri cu sageti, pumni in ficat si frunti incruntate. N-am nevoie de asa ceva. Resemneaza-te, capitolul in care ai fost personajul principal s-a incheiat acum ceva timp, cauta sa-ti fie bine, asta e motivul pentru care l-ai abandonat. Fi constienta ca ai pierdut tot te-ai zbatut sa construiesti si mergi mai departe.

Atat de departe..

si totusi atat de aproape. Inima o ia razna, mintea se pierde si niste furnicaturi imi curenteaza tot corpul. Oare ce-o insemna asta? O lacrima se scurge incet si se evapora inainte de a-mi ajunge pe obraz.. si totusi un zambet de copil si o sclipire in ochi ti-au atras atentia. Sa fie oare... nuuuu, n-are cum. Dar daca... si asa-mi termin toate propozitiile. Imi vine sa-mi fac acum bagajele, sa nu mai pierd nici o secunda, sa plec si sa apar cand nu se asteapta nimeni. Mi-as dori sa vad reactia si daca ceea ce a fost candva inca mai e acolo, cu toate ca moliile tind sa-mi confirme asta. Dar daca ma insel si e o iluzie, un miraj? Dar daca nu? Sunt, au fost si mereu vor fi, fara sa dispara, aceleasi intrebari, la care am deja raspunsuri, dar nu suficient de concludente probabil. Si totusi, ce-as avea de pierdut? Pai as avea.. sau nu.. nici nu stiu, nu-mi dau seama. Poate voi realiza atunci, sau poate nu. Tot ce stiu e ca mintea spune ceva in timp ce inima dicteaza altceva... si mereu inima a fost dictatoarea, e un fel de comunism. Si e atat de usor, de ce pare atat de greu? E simplu, iau bagajelu si plec, sau si fara... da, dar cand ma intorc? Sau ma mai intorc vreodata? Partea proasta si totodata geniala e ca ma cunosti atat de bine.. e un lucru oribil.. de placut. De cele mai multe ori imi vine sa te strang de gat, sa iti sterg numarul, sa nu mai aud de tine. Dar asta ar insemna sa renunt la partea masochista, si e perferata mea. E o senzatie bolnav de placuta, sunt disperata dupa ea. In rai, apoi in iad.. tii minte? De-ar stii si altii sa faca lucrurile asa ca tine, dar banuiesc ca asta te face special. Te urasc 90% din timp si restul de 10% il petrec gandindu-ma cat de minunat esti.. si minoritatea castiga din nou. Si stiu ca e la fel si la tine, mereu a fost si nu se va schimba asta. O sa stam in 10 ani la bere, cum am stat nu de mult, adunati toti sa vorbim, si banuiesc ca iar vom dezbate aceleasi cacaturi, iar ne vom injura si vom fi asa mereu. Urandu-ne din cauza sentimentelor prea puternice, prea placute..

If there ever comes a day...

If there ever comes a day,
When we can not be together,
Just remember me and smile
I'll be in your heart forever....

Remember all the times we laughed,
Forget all the times we fought..
Remember all the good, not bad
And never forget the dreams we had.

If there ever comes a day,
When we can not be together,
I'll remember you and smile
And keep you in my heart forever..

Pentru tine, pentru totdeauna

Ce-ai avut n-ai stiut sa apreciezi decat atunci cand ai pierdut.. cand ai vazut ca i-a revenit zambetul pe buze, te-ai decis sa mai incerci. L-ai vazut ca pe un plan B la care sa te intorci cand planul A esueaza. N-ai stiut sa apreciezi fiecare zambet ce ti l-a oferit, fiecare clipa frumoasa. Ai plecat, l-ai abandonat si cand ti-a fost tie greu, te-ai reintors, dar nu te-ai gandit ca poate lui i-a fost si mai greu cand i-ai intors spatele. Sustii ca il iubesti, ca n-ai incetat niciodata sa-l iubesti, ca ai merge cu el pana la capatul panatului si ca nu reprezinti nimic fara prezenta lui. Dar de ce nu ai gandit-o asa inainte de a actiona? Suntem femei, e general valabil ca dam cu bata in balta de n ori pana sa realizam ca nu e bine. Toate am fost in punctul in care simteam un pumnal in inima cand ne gandeam ca am pierdut si am incercat prin diverse moduri sa recastigam ce am pierdut. Suntem constiente ca ar trebui sa ne resemnam, sa ne obisnuim cu idea ca am pierdut din cauza prostiei noastre.. si totusi, decidem de multe ori sa incercam, sa ne ranim, sa suferim, ca intr-un final sa zicem "fuck it" si sa ajungem sa zambim din nou. Suntem femei, suntem programate sa gresim si sa credem ca totul se rezolva cu o lacrima, un zambet copilaresc sau un simplu "imi pare rau". Ceea ce ti-a daruit tie, nu va mai primi alta, oricat de mult ar incerca. Nu va mai privi pe alta cum te privea pe tine, nu-i va zambi alteia cum iti zambea tie si nu va mai suferi pentru alta cum a suferit pentru si alaturi de tine. E important sa invatam sa pretuim ce avem pana nu e prea tarziu...

Tu..

Tu ai fost marea mea dorinta, marea si dureroasa mea placere... o placere ce mi-a adus numai dezamagire, numai durere si suferinta. Te-am asteptat ca pe o ploaie in desert, am sperat pana in ultima clipa, mi-am dorit, inima tipa dupa dupa tine, dupa atingerea ta, dupa buzele tale. La pieptul tau as fi putut sa mor, in preajma ta inima mi-o lua razna si mintea se golea. Zambetul tau si tonul vocii tale erau drogurile mele.. am luat o supradoza si cand am fost privata de ele, am intrat in sevraj... spuneai ca in spatele mastii de magar nesimtit exista sentimente, de ce eu nu le-am vazut, de ce le-ai tinut ascunse de mine? Mereu aceleasi scuze din partea amandurora, mereu aceleasi cacaturi, aceleasi greseli care se concluzionau in lacrimi! Ai fost drogul meu, ai fost dorinta mea. M-ai ascultat cand n-a facut-o nimeni si m-ai ridicat cand am cazut.. ai fost somniferul meu si zambetul meu dimineata. Ai fost tot ce mi-am dorit, tot ce-am visat.. dar erai atat de departe, atat de intangibil... ai fost..

Un necunoscut...

Ai iubit vreodata pe cineva fara sa-l cunosti, fara sa-l fi atins sau vazuut vreodata fata in fata? Sentimentul de iubire virtuala, euforia apelului pe skype si inima batand sa iasa din piept la auzul vocii lui... eram atat de indragostita, atat de fericita cand ii auzeam vocea afona fredonand versurile unei melodii de care m-am atasat atat de mult. L-am cunoscut intr-un joc.. intr-o lume virtuala unde a si ramas o perioada de timp. Si apoi l-am vazut, asteptandu-ma sprijinit de un perete in gara. Inima mi-o luase razna si genunchii se inmuiasera, zgomotele erau in ecou si privirea atintita la el. N-am stiut cum sa fac, ce sa fac.. si l-am sarutat. Un necunoscut, un caracter intr-un joc jucat de milioane de oameni. Dar el era ACELA, cel ce l-am cunoscut intr-un desert printre ruine. M-am indragostit si am plans, am ascultat tot ceea ce-mi spunea, cu el am ras, el m-a vazut plangand, el m-a ascultat cand aveam nevoie de cineva cu care sa vorbesc noaptea. Si tot el m-a dezamagit, mi-a frant inima, dar m-a facut mai puternica. Amintirea sarutului e inca atat de vie in capsorul meu, vocea lui inca imi suna in timpane.. si ramane totusi confuzia.. Mereu va ramane necunoscutul ce l-am sarutat in gara, intr-o friguroasa noapte de 27 decembrie...

M-am trezit cu o crunta durere in piept si lacrimi in ochi. Un vis mi-a reamintit ca am pierdut ce am avut mai sfant pe lume, inainte sa-i vad macar ochii. Doare a dracu de tare cand esti prost, dar doare si mai tare cand optiunile tale sunt limitate si presiunea mare.. si tre sa iei o decizie atunci, pe loc, fara s-o gandesti. Timpul a trecut, ranile credeam ca s-au inchis, dar sunt acolo, sangerand la fel de tare ca atunci... Oare voi fi vreodata iertata pentru ceea ce am facut? Oare te voi revedea? Am pierdut cel mai de pret cadou pe care si l-ar putea dori cineva.. si doare .. rau