E iarna...

Miroase a iarna, luminite peste tot, oameni ce se tin de mana, ce vibreaza de fericire. Miroase a ceai de portocale cu scortisoara, prima mireasma ce anunta Craciunul. Vad brazi impodobiti de cupluri, vad beteala ce tine loc de colier, pijamale in carouri ce inlocuiesc rochiile de seara sau cele mai pompoase costume... vad dragoste, zambete, saruturi pasionale langa brad in centrul orasului, un el ce o ia de mana pe o ea, o ea ce-i sare de gat unui el parca fara a mai vrea vreodata sa se indeparteze... vad atatea lucruri ce aduc aminte de momente... momente apuse, atat de departe incat acum parca ar fii doar un vis. Inchid ochii si vad mai bine ca niciodata, vad globuri aurii de plastic moale ce tin loc bulgarilor de zapada si spray-ul de zapada artificiala cu care ne-am umplut camera. Vad luminitele de brad ce ne-au infasurat si simt caldura lor, a ta... Mi-e dor de iarna aceea, mi-e dor de senzatiile traite, de fiecare clipa ce-a trecut...