Ai ajuns vreodata in punctul in care nu mai stii ce sa faci? E ca atunci cand ajungi la o rascruce de drumuri intr-un loc pustiu, strain tie... stii ca undeva e civilizatia, e destinatia ta, in stanga sau in dreapta, dar nu stii incotro sa o apuci... stii doar un lucru, daca o iei in directia gresita, vei ajunge exact in locul in care esti acum. Ce faci atunci? Te asezi pe prima piatra ce o gasesti si astepti un semn, ceva care sa te ajute sa iti dai seama care e drumul bun, sau mergi fara sa gandesti, pur instinctual?
Ce e mai greu decat sa renunti la fericirea ta, la ceea ce te completeaza si te linisteste? Simplu, sa-l stii pe cel de langa tine nefericit, sacrificandu-se parca pentru fericirea ta. Pentru ca TU contezi mai mult decat el in ochii lui... dar poate ca uneori conteaza EL mai mult decat tine... si atunci stii, te ridici de pe piatra ta si pleci, nu mai astepti semnul, nu mergi pe instinct, nu stanga si nu dreapta... inainte. Ajungi in punctul in care cel mai bun drum e cel facut de tine, o poteca pentru o persoana, pentru TINE... nu stanga, nu dreapta... inainte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu