joi, 24 octombrie 2013

Complicat dom'ne

E dragut sa ti se reaminteasca uneori ce inseamna iubirea, fericirea si devotamentul, toate sincere si toate oferite fara a sta pe ganduri. E si mai dragut cand primesti lucrurile astea neconditionat, de la niste fiinte pe care cel putin o data in viata, fiecare din noi, le-am gonit, le-am ranit. In fata blocului am de ceva ani doi "copii" de suflet, baietii mei patrupezi, Marko si Azorel.
Se face ca plec in seara asta in oras si ii las pe amandoi fara a-i mangaia sau a le acorda atentie pentru ca eram pe fuga si culmea, n-au venit sa cerseasca nimic. Cand m-am intors i-am gasit tot aici, parca asteptandu-ma. Evident ca am fost "certata" in cel mai dragut mod posibil de Marko, un caine tare simpatic, destul de maricel, crescut in mare parte de mine pentru ca l-am gasit aici cand ne-am mutat in urma cu 8 ani. Era un puiut pricajit si alungat de toata lumea, dupa cate am inteles, cu o poveste trista in spate, fiind aruncat in strada de familie dupa ce stapanii lui au murit. Trecand peste, Marko da o adevarata dovada de devotament, nu cerseste mancare, are nevoie doar sa fie bagat in seama si iubit, si stie sa intoarca asta. In generala fiind, ma insotea la scoala si ma astepta ca sa ma aduca inapoi, apoi, in liceu ma conducea si ma lua zilnic de la statia de autobuz. De fiecare data cand are ocazia sau cand i se vorbeste, "vorbeste" si el, pe limba lui, se agita daca nu-l intelegi, parca ar stii cum sa explice ca sa pricepi ce vrea sa-ti transmita.
Azorel... uffff, un "copil" alungat de marea majoritate pentru ca latra aparandu-si bucatica lui de proprietate, fata scarii. E cel mai amuzant catel, vine si se suie pe mine ca sa-l mangai si dupa ce-l ating o data parca se scurtcircuiteaza, o ia la fuga isteric, da ture de bloc, se intoarce sa-l mai mangai o data si o ia de la capat.
Ele sunt fiintele ce ma intampina mereu, dand din coada fericiti ca ma vad, indiferent ca primesc sau nu ceva in schimb... e cea mai pura dovada de dragoste, fericire si devotament... lucruri pe care noi oamenii nu mai suntem in stare sa le oferim.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu