Zi cu porumbelu`

Din nou mi s-a adeverit ca n-am chiar toate tiglele pe casa si asta face totul atat de interesant incat moare calu`... sau porumbelu` in cazul de fata. Stand si sorbind soarele, cu ochii inchisi ca puscau retinele de nu, in gradinuta maiestoasa din fata blocului, ma loveste in cap, la propriu, un porumbel. Deci ca sa fim intelesi, porumbelu vine el fal fal asa simpatic, si se opreste in capu` meu ca deh... duce, ce naiba.
Sa reluam sirul evenimentelor, am o vecina sclerozata rau care adora sa prinda porumbei dupa ce-i hraneste si sa le suceasca gatu (morbid de-a dreptul) dupa care banuiesc ca-i mananca. Directia din care venea porumbelu` ma face sa cred ca vecina n-a chiar reusit sa-l prinda decat de coada, pe care evident i-a smuls-o. Ehhhh... cum sa mai zboare biata creatura fara coada. Deci, ma pocneste in cap si pica langa mine... eu operata azi, again, ma apuc sa fug intr-un picior sa prind pasarea s-o iau acasa, sa fac pe mama omida si sa-i redau libertatea cerului cand i-or creste la loc penele sau sa-mi fac un nou bff. Evident, porumbelu` era inarmat cu picioare si aripi ce stia sa le foloseasca pentru a scapa de tampa (eu) ce-l alerga. Intamplarea face ca in momentul in care am urlat ca l-am prins, micul demon inaripat scapa printr-o gaura din gard, in drum, de unde-l fugare un caine in fata masinii siiiiii.... cam asta a fost cu porumbelul.
La nervii ce-i aveam, imi venea sa ma duc sa-l raschetez de pe sosea si sa i-l indes pe gat vecinei, dar m-am razgandit... cred ca va face asta singura, nu-i bai. Sa nu-i bati pe dobitocii astia pana le suna apa in cap? Incerci sa faci un bine pentru ca o tampita a incercat sa faca un rau. Tot nu pricep de ce rahat ii mai hraneste inainte sa-i omoare, i-or fi placand mai grasi probabil...
Eh, asa se incheie inca o mirobolanta istorire din plictisitoarea mea existenta...