Un necunoscut...

Ai iubit vreodata pe cineva fara sa-l cunosti, fara sa-l fi atins sau vazuut vreodata fata in fata? Sentimentul de iubire virtuala, euforia apelului pe skype si inima batand sa iasa din piept la auzul vocii lui... eram atat de indragostita, atat de fericita cand ii auzeam vocea afona fredonand versurile unei melodii de care m-am atasat atat de mult. L-am cunoscut intr-un joc.. intr-o lume virtuala unde a si ramas o perioada de timp. Si apoi l-am vazut, asteptandu-ma sprijinit de un perete in gara. Inima mi-o luase razna si genunchii se inmuiasera, zgomotele erau in ecou si privirea atintita la el. N-am stiut cum sa fac, ce sa fac.. si l-am sarutat. Un necunoscut, un caracter intr-un joc jucat de milioane de oameni. Dar el era ACELA, cel ce l-am cunoscut intr-un desert printre ruine. M-am indragostit si am plans, am ascultat tot ceea ce-mi spunea, cu el am ras, el m-a vazut plangand, el m-a ascultat cand aveam nevoie de cineva cu care sa vorbesc noaptea. Si tot el m-a dezamagit, mi-a frant inima, dar m-a facut mai puternica. Amintirea sarutului e inca atat de vie in capsorul meu, vocea lui inca imi suna in timpane.. si ramane totusi confuzia.. Mereu va ramane necunoscutul ce l-am sarutat in gara, intr-o friguroasa noapte de 27 decembrie...