Pentru tine, pentru totdeauna

Ce-ai avut n-ai stiut sa apreciezi decat atunci cand ai pierdut.. cand ai vazut ca i-a revenit zambetul pe buze, te-ai decis sa mai incerci. L-ai vazut ca pe un plan B la care sa te intorci cand planul A esueaza. N-ai stiut sa apreciezi fiecare zambet ce ti l-a oferit, fiecare clipa frumoasa. Ai plecat, l-ai abandonat si cand ti-a fost tie greu, te-ai reintors, dar nu te-ai gandit ca poate lui i-a fost si mai greu cand i-ai intors spatele. Sustii ca il iubesti, ca n-ai incetat niciodata sa-l iubesti, ca ai merge cu el pana la capatul panatului si ca nu reprezinti nimic fara prezenta lui. Dar de ce nu ai gandit-o asa inainte de a actiona? Suntem femei, e general valabil ca dam cu bata in balta de n ori pana sa realizam ca nu e bine. Toate am fost in punctul in care simteam un pumnal in inima cand ne gandeam ca am pierdut si am incercat prin diverse moduri sa recastigam ce am pierdut. Suntem constiente ca ar trebui sa ne resemnam, sa ne obisnuim cu idea ca am pierdut din cauza prostiei noastre.. si totusi, decidem de multe ori sa incercam, sa ne ranim, sa suferim, ca intr-un final sa zicem "fuck it" si sa ajungem sa zambim din nou. Suntem femei, suntem programate sa gresim si sa credem ca totul se rezolva cu o lacrima, un zambet copilaresc sau un simplu "imi pare rau". Ceea ce ti-a daruit tie, nu va mai primi alta, oricat de mult ar incerca. Nu va mai privi pe alta cum te privea pe tine, nu-i va zambi alteia cum iti zambea tie si nu va mai suferi pentru alta cum a suferit pentru si alaturi de tine. E important sa invatam sa pretuim ce avem pana nu e prea tarziu...