E vineri..

E vineri din nou si asteptam cu nerabdare weekendul si leneveala ce vine odata cu el. Nu tu munca, nu tu stres, nu tu nimic... Plimbari, cafea cu nemiluita si leneveala fara margini. E relaxant deja chiar daca e vineri, e relaxant gandul ca dupa o saptamana de bagat si scos si coborat raiu` pe pamant, in sfarsit pot petrece ceva timp de calitate cu o persoana foarte draga mie. Azi nu suntem sarcastici, nu suntem ironici, nervosi etc, suntem chill....
Ok, acum ca am aberat suficient despre asta e momentul oportun sa-mi revin in simturi. E vineri, ar trebui sa stau si sa zabalesc latita pe o patura undeva intr-un varf de brad privind la stele printre crengi in mijlocu` zilei si parlindu-ma la soare ca porcu` de craciun... Dar nu, curatenia se cere a fi facuta asa ca-n zi de sarbatoare, apoi munca, alti nervi, alta distractie... Ma uit cu mila cum trec minutele, mila de mine si de faptul ca iar va trebui sa stau sa suport alti oameni cu gura pana la urechi ce-mi fac capu` calendar, apoi neamuri... Ce alt mod mai frumos sa gasesti sa-ti inchei ziua decat cu neamuri in jur? Bine ca maine e sambata macar si ca poate poate o sa am ocazia sa ma deconectez de la toate cacaturile astea, alaturi de al meu... Cafeaua deja e rece, ma uit cu scarba la tigari si-mi mai aprind una, feisbucu` deja e plictisitor, desenele le stiu pe dinafara... Caut orice scuza pentru a nu ma ridica din fotoliul meu comod... E 11 dimineata si ma cheama patul, ma doare lenea si cheful meu de orice e 0. Bine ca macar am redescoperit blogu` unde sa-mi vomit toate ideile mirobolante, stresu` acumulat, si "suferintele" (da deh, e la moda asa).
Ca sa-nchei ca omu` si eu, uram condoleante familiei lui Doru... sarmanu` de el s-a dus..

Pana data viitoare.. sa traiti bine, fratilor!

Dimineata... 8 dimineata chiar..

Si iote-ma huhurez la ora 8 cu cafeaua deja in organism cu tigara obosita intre degete si cu ochii bulbucati in monitor, asteptand cu nerabdare sa ajung la munca la ora la care de obicei dormeam. Trecand peste toate problemele astea existentiale de dimineata, recitind ceva ce am citit ieri, realizez cu stupoare, din nou, ca unii sufera de suferinta acuta, folosesc metafore metaforice, urla talentele de poeti in ei s.a.m.d. Evident, cum sunt o persoana foarte impresionabila, mi-a curs o "lacrama" pe obrazul interesului, si m-a troznit pe interiorul sarcasmului rasul ironiei. Trebuie sa postam suferintele si durerile acute pe feisbuc, twinkle, bloage, si alte chestii ale internetului, ca altfel da naspa la C.V.
Si acum s-o dam in chestii mai de "imina", mai de suflet, mai de etc (ca deh, suntem in Mai), eu nu vad asta ca nimic altceva decat pura ipocrizie... If you let them go, shut the fuck up and suffer in peace. Dupa o experienta cel putin mirobolanta de genu` asta, dau de alta. Pana si la football exista pauze intre reprize, faceti ma si voi la fel. Oh, suferim atat de tare pt ceea ce am facut incat vom face smiorc smiorc pana cineva ne da putina atentie. Nu merge asa, n-a mers vreodata, si daca totusi pentru unii a functionat treaba asta, cel ce-a acceptat a fost un cretin. Eh, daca ai fost atat de norocos/ norocoasa sa dai peste cretinu`respectiv, tine cu dintii de el pana-ti pica proteza. Daca n-ai fost in stare sa faci asta, shut the fuck up, we don`t really care, now do we? Eu vad asta ca fiind ipocrizie de nivel inalt. Oh, ar face orice pentru mine... Hai sa-mi bat joc, sa fac ce vreau eu, sa plec si sa sper ca atunci cand ma voi intoarce persoana abandonata ma va primi inapoi cu toate bratele deschise si cu inima pe platou. Asta e chestie de filme, filmele nu sunt reale, deschide-ti ochii odata si nu mai fiti tampitii natiunii.
Sarcasmul si seriozitatea se inteleg de minune la mine, si sunt un cuplu fericit, ceea ce-mi aduce aminte de un alt cuplu fericit :)) (asta asa ca sa ma laud si eu). Anyway, e trist, e a dracu` de trist, pentru mine in schimb e amuzant, si asteptam cu nerabdare weekendul asta pentru si mai mult amuzament si o plimbare romantica.


Pana atunci, sa traiti bine, fratilor!

Hehehe, I`m Bach

Si iote cine si-a revenit printre bloguri. Nici nu credeam ca mai am unde sa-mi vomit toate gandurile si simtirile (glumesc, era Facebook-ul inca valabil dar ala e pt stalking.. shhh). Si odata cu revenirea in lumea celor cu bloguri, a revenit si cheful de scris.
Iar n-am de gand sa stau sa ma corectez in cazul in care gresesc ceva la scris asa caaaaaaa... trecem cu vederea.
Dupa ceva timp in care am consumat net stand doar pe facebook si WoW (nu, nu m-am lasat!!) mi-a venit geniala idee de a-mi face blog, uitand iremediabil de faptul ca AM UNUL... Cred ca e de la culoarea blonda a... tenului sa zicem...
Eheheeee multe cacaturi vazura ochii mei de cand am disparut de pe blogspot, dar unul singur trebuie mentionat... Sa incepem cu inceputul.. Era o seara ca oricare alta, luna pe cer, stelele pe acolo si ele (cred... mi s-a parut mai romantic modul asta de a incepe povestioara), in fine, o seara normala. Ma intalnesc cu cineva pentru cunoscuta cafeluta de seara, ajungem in localul cu pricina si norocul face ca jos sa nu mai fie locuri, asa ca fratilor, pe scari la deal spre coltare. Seara tipica a oricarei persoane ce serveste cafeluta intr-un local, nu? Ne uitam la meci, radem, cand dintr-o data urca donsoara "Hulk" pe scari (o tipa.. s-o numim... Chivuta). Si Chivuta noastra se infige direct in gatul unei alte donsoare ce sta cumintica cu prietenele ei, simtindu-se bine. O lipeste Chivuta noastra pe donsoara de coltar, o scutura bine sa cada toate perele, ii impusca doua palmi si pleaca la fel de furtunoasa precum a venit. Sa mentionez ca totul se intampla sub privirile prietenelor care... stateau mirate fara sa zica/ faca/ miste ceva... Eu cum sunt o adevarata diplomata, ba ma uitam la ele, ba la meci... Dar nu stiu cum se face ca de fiecare data cand ma uitam la ele parca ma uitam la o comedie si incepeam sa rad...Dupa cat de suparata era Chivuta, cred ca donsoara victima ii daduse o savarina prietenului ei... Banuiesc. Si daca stam sa ne gandim putin.. de ce esti ma Chivuto suparata? Savarina e buna tare, mai ales insiropata :)). Credeam ca balta are suficient peste incat sa nu te multumesti cu un Guppy.. Anyway, cam atat pt azi, ca deja e prea mult. Am plecat la cafea :)).


Pana data viitoare, Sa traiti bine fratilor!

Craciunul, o sarbatoare a falsitatii

Se apropie sarbatorile de sfarsit de an, oamenii sunt toti mai buni, mai darnici mai caritabili... De ce? Pai cum de ce? E evident faptul ca toti spera la un an mai bun si si incearca de pe acum sa se schimbe, sa devina ceea ce nu sunt... Dar incearca, se screm, se strofoaca si pare chiar simpatica faza pentru unii. Nu si pentru mine. Ok sunt o negativista si detest zambetele false, urarile false si falsitatea in general, lucruri de care incep sa fiu inconjurata si asta e frustrant. Oameni care erau pregatiti sa imi infiga un cutit in spate acu` o luna imi zambesc frumos acum si se poarta de parca suntem tovarasi de bere de o viata, oameni de care nu am auzit de un an de zile imi trimit sms-uri de craciun fericit, an nou fericit si alte falsitati de genul. Frate, daca pana acum o luna iti venea sa ma omori, comporta-te la fel, ca atitudinea de pupincurist nu o sa-mi fie semineu la -20 de grade sa ma incalzeasca de sarbatori. Mi se foarte rupe de faptul ca ma cauta cineva sa imi ureze un gand bun de sarbatori cand in rest nu da nici macar buna ziua pe strada. Dar stim cu totii ca asta va dainui vesnic si ca mereu in preajma sarbatorilor suntem prieteni, tovarasi, ne iubim, ne "intereseaza" ce face X-ulescu samd... Asteptam pana dupa sarbatori cand toti isi vor reveni la normal si va disparea si falsitatea generata de spiritul sarbatorilor si de gandurile de a fi "mai buni"...


Pana atunci, sa traiti bine, fratilor!

Cum sa belesti 100 de minute

Simplu... Tre` sa fi jucator de WoW (World Of Warcraft), sa n-ai net de ceva zile, sa ai un precin din UK si sa ii sti numaru’ de tel.. de acasa... Suni, raspunde ma-sa, te prezinti, ma-sa te stie si te tine la telefon... Si te intreaba tot felul de abureli, de la ce dracu mai invarti pana la ce marime porti la sutien. Anunta tot neamu’si vecinii ca vorbeste cu tine la telefon (oi fi un fel de Viaipi de tre’ sa stie si cainele ca e cu MINE la telefon) incepe sa-ti povesteasca diverse chestii care pe tine ca persoana cu treburi mult mai importante gen pierdut vremea, nu te intereseaza deloc... Treburi gen matusa Becky, care saraca n-o duce bine, si unchiul Bob care o fost lovit de o tornada (numele sunt fictive si la fel si intamplarile duuuh). Dupa ce te sictireste cu rahaturile alea ti-l da pe fii-su la telefon. Si incepeti convorbirea... Cand e mai interesanta discutia auzi infioratorul ton ca ramai fara minute si se termina apelu’. Evident incepi sa adresezi dumnezaii care se cuvin retelei de care apartii ca iti baga 3000 de min in retea si sms-uri cu nemiluita da’ numai 100 internationale... Sa nu-ti vina sa te zgarii pe uochi? Deci si prin urmare nu am cum sa dau de nerzii mei L.

Dar azi cum ma simt zen ca e 4 dimineata si imi smulg paru’ din cap ca n-am ce face si Hannah Montana nu se difuzeaza ( oroareeeeeeeee) debitez articole pe care o sa le public zabalind pe tastatura cand dau de net.

Am si o previziune ca mai dureaza pana dau de net asa ca ....

Bafta si ... sa traiti bine, fratilor! :D

Sunt o artista... AM ZIS!

Acum ca nu am net si implicit nu am skype/ mess/ WoW/ facebook/ Google+ si alte cretinitati sociale, m-am trezit o mare ... artista frate. M-am apucat eu asa din plictiseala sa imi fac curat in poze, le-am aranjat, le-am folderizat depinzand de importanta, marime, data etc, mi-am facut/ refacut playlist-urile in Media Player, m-am jucat Sims ca o obosita si m-am plictisit. Ca sa dau dracu’ plictiseala m-am apucat de scris... Carti frate si nu, nu de bancuri, sunt la fel de amuzanta ca o toneta de gunoi. Si bag mare de vreo 4 zile incoace. Evident ca nu o sa le termin niciodata avand in vedere ca dupa coispe mii de ani de asteptari tre’ sa vina muppetii de la eRDeeS cu cablu’ vietii si o sa reintru in lumea nerzilor jucatori de WoW :D. YAY NERDS!

Sunt si un fel de mini DaVinci si poate si un Bach sau Mozzart daca ma screm un pic mai mult, dar la capitolul muzica sunt cam surda .. de urechea muzicala. In schimb la scris si desenat sunt pe turbo sistem ca deh ... ce cacat sa faci cand nu ai net si te-ai plictisit de jucat Sims si Solitaire si nu ai ce dracu sa mai faci in oras? DESENEZI!!! Asa se nasc marii artisti, take my word for granted :D.

Astea fiind spuse/ scrise ma intorc la chinuit minunatul „ingeras” cu blana.

Bafta si ... sa traiti bine, fratilor!

Caini.. demoni mici cu blana

Da, nu sariti la mine, sunt adorabili, simpatici, balosi si blanosi, miros ca dracu’ daca nu sunt spalati si se umplu de toate cele daca nu esti cu binoaclele pe ei.

Pe langa asta se pricep de minune sa isi foloseasca armele cu care sunt inzestrati.. coltii...

Am un mic demon in casa, se numeste Maya si e de-a dreptu’ adorabila.. si smintita ca ma-sa (in cazul de fata eu.. nu va ganditi la zoofilie). In casa, nu ma refer intr-o anumita zona, nu dom’ne, in TOATA casa e plin de plusuri, mingiute, oscioare si alte trefle de genu’ asta, parca as avea o armata de coinaci patruland liberi. Bineinteles ca minunatia mea nu stie sa se joace frumos, tre’ sa rupa, sa distruga, sa scoata vata din plusuri si sa isi remodeleze mingiutele ca deh, are o atractie fata de colturi.

Faci acum curat, iti rupi spinarea chinuindu-te sa aduni toate mizeriile pe care ea ti le face, ca dupa doua minute sa fie totul la loc. Ca orice „mamica” de treaba o iau in brate, o pup si o laud.. ce sa-i fac ca e a mea...

BOOOOON... ca rupe jucarii, crengi, frunze, mingi, parul meu.. nu-i stres.. Dar nu am net.. De ce nu am net? Pentru ca „ingerasul” meu are colti... si nu se teme sa ii foloseasca pe cablul meu de net. Si e si o adevarata artista, a facut o floricica din toate firicele mici din cablul respectiv. Ma intrebam ce se intamplase cu netu’ meu cand raspunsul imi statea in poala... la propriu, zabalind ostenita cu ochii mari atintiti spre mine si cu o moaca de „hai sa vezi ce am facut, frumos asa-i?”. Acum imi „vomit” urmatoarele articole in Word, asteptandu-i pe don’sorii de la eRDeeS cu baghetuta magica sa imi intinda cablu’ prin casa si sa am neeeeeeet... Sau cineva o pateste :D.

Am mentionat oare ca eu si nea netu’ avem o relatie speciala?

Pana am net, sa traiti bine, fratilor! :D